- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Mă roade pe sub gânduri tăcute și uitate
Frumoase vise triste din umbră renăscute,
Răpite din văpaia întinsei lumi din spate,
Ce se întinde mândră pe sub priveliști mute.

M-aș naște iar din focuri și din văpăi ciudate
Ca să-mi recapăt firul neclarei vieți de ieri,
Dar dorul unor vremuri și culmi îndepărtate,
Îl văd pierind sub praful pierdutei primăveri.

Și m-aș tot duce-ntr-una fugind spre o nălucă
Ce m-ar chema prin noapte către un alt mister,
Dar mi-e piciorul putred și gânduri mă apucă,
Arzând în miezul nopții ca soarele pe cer.

Privesc doar pentru mine nimicul ce-mi stă-n față,
Clădit peste spinarea atâtor fericiri,
Ce viața-o strânge-n brațe și zilnic se răsfață
ÃŽn praful trist al vremii unor amintiri.