Exaltații toamnei m-au exilat, cochilie
Învelită cu o frunză roasă de vânt.
Pași în tină, afundatu-m-a în glie
Cerbul solitar înlăcrimat pe pământ.
Unde-s hrăniți cu lapte de aprilie
Ghiocei, cu înserarea mă frământ.
Din groapă se zărește frumoasa herghelie,
Ciute cu tragicul haitelor acoperământ.
Trupul meu de melc însetat de veșnicie
Se încălzește cu iubirea ta legământ.