pentru neaşteptatul care ar fi putut fi şi nu te-ai străduit să fie
pentru minutele în care îţi rupeam din sufletul meu fiindcă tu nu aveai şi mă durea
pentru toate acele zise pe care le lăsam să curgă în gura ta ca şi când aş fi vorbit chiar din gura ta
pentru bucata de viaţă pe care ţi-am dăruit-o să-ţi faci ceva de pus pe tine fiindcă erai prea goală şi fiindcă tremurul tău era cumva şi al meu
pentru toamnele pe care le defineam împreună de la aceeaşi fereastră cu privirea spre o bogăţie de care nu aveam parte
pentru acele cuvinte grele cu care m-ai lovit în ţeastă şi m-am încăpăţânat să nu mor până ce nu văd cum se ofileşte bucuria pe chipul tău
pentru felul în care ai ales să fii eu fără să mă întrebi dacă accept plagiatul
pentru degetul cu care ai întors spre mine vina de a-ţi fi fost prea aproape când ai fost disperată
arunc toate pietrele din inima mea înapoi să se facă oameni