În jurul meu
toate lucrurile par relicve.

Scrinul păstrează ii fără trebuință,
ușa scârțâie la adierea aburului de cafea,
manuscrisele îngălbenite alunecă
sub condeiul bont pe masa de ger.

Cucul
și-a închis chemarea
în pendula din perete
de parcă primăvara
nu-i decât o zi
de Sânziene.

Păpușa de pluș
zgribulită în fotoliu
își devorează zâmbetul.

Mândre de infirmitățile lor
mă acceptă cu înțelegere.