sunt plin de fericire
râd în interior
dar buzele mele nu vor să accepte
ca un confeti ce-mi sparge timpanul
sună repetat de bine
sună ca aplauzele de fericire
din interiorul meu
dar palmele mele nu vor să accepte
m-aș învăța odată să accept eu cine sunt
stilul vechi ori
stilul nou
dar corpul meu nu cred că e de acord
latră turbat de nemulțumire
prins de lanțul impresiilor din interiorul meu
poate ar sfâșia și el mana dezacordată
dar colții lui nu sunt de acord
și când trec copii prin fața porții
îi tremură pupila de invidie
atât de liberi sunt copiii aceia
și atât de tare emană tinerețe și dezinteres
și eu cu cearcăne răzlețe
puternice sub ochii aceștia tremurați de lumină
și de tristețea de a fi dezacordat
stau în spatele geamului aburind
cu perdelele trase
mai bine râd cu imaturitate
de direcția strâmbă a lucrurilor
de lucrurile indirecte
Dar spiritul meu nu cred că e de acord