Liniștea de-acum pătrunsa de venin,
Se destramă-ncet într-un joc meschin
Arunc, privesc și ușor dezmierd
Visele pe care încet încet le pierd.

Durerea de acum a devenit ușoară
O strunesc încet ca pe o vioară
Adun, ating și ușor încânt
Haosul brutal devenit pământ.

Fericirea de acum este cam bizară
Și o dezmierd ușor ca pe-o zi de vară
Aleg, ascult și ușor sporesc
Urletul surd devenit ceresc.

Iluziile de-acum încântă cugetarea
Aluneca ușor și cheamă destrămarea
Agăț, miros și ușor lovesc
Universul strâmt devenit grotesc.

Zgomotul de-acum arată nepăsarea
Levitează ușor și striga mult visarea.
Aștern, grăiesc și ușor disper
Ochiul ascuțit al cruntului eter.