Misterul adevăr în miezuri are
Ce cugetării nu i se arată
Ci doar crezând primeşti aflarea toată
Şi piere chinul cel din întrebare.

Sub piele de mirări sunt căi de Tată
Şi sânge crist, învăţ cum nu se moare
O rugăciune scot din buzunare
De ea genunchii cad şi se îmbată.

Enigma are straiele de beznă
Şi-n ele înfăşoară şi-al meu gând
Ce suie spre uimire galopând
Şi doar la Dumnezeu oprind din glezne.

În lună ochiul minţii mi se caină
Crescând acolo arborii de taină.