îl dau naibii
iau o pauză ca la şcoală
când chiuleam cu clasa
şi megeam în parc
închiriam două-trei bărci
dădeam la rame câteva ore
băieţii recitau eminescu
se credeau luceferi noi veronici
unii mai pricepuţi ciupeau versuri din chitară
nuferii se trăgeau mai aproape
la debarcader mirosea a friptură
noi înghiţeam în sec
sau câte un fum
tuşeam habar n-aveam să tragem dintr-o ţigară
ne întorceam la mal necăjiţi că timpul s-a scurs prea repede
niciodată nu ne săturam de prietenie
aveam un aparat foto rusesc
şi nişte chipuri aşa de luminoase
că nu era nevoie de bliţ

teama că nu ştiam
ce să motivăm fiindcă am ratat ora de mate
creştea în fiecare cât o lună plină