în capul meu sunt multe amintiri
cu tata
cu mama
la care Dumnezeu
s-a grăbit să le deschidă cerul
și să le caute un loc lângă bunica
plecată și ea
în dimineața în care
copil fiind
n-am mai apucat să-i deschid ochii
cum o făceam în fiecare dimineață
nu nu- mi explic nici-acum
de ce repeta obsesiv "copile copile"
apoi începea să-mi vorbească
într-o limbă pe care
nu o înțelegeam deloc
cuvintele acelea
mă trezesc în fiecare noapte
și o strig pe mama
dar nu- mi răspunde niciodată
acum mi-au mai rămas
doar singurătățile
și stăm la taifas
până apune soarele
uneori ne înțelegem ca doi prieteni
și ne jucăm în spatele căpițelor de fân așteptând-o pe mama
dar mama se ascunde mereu
și nu mai vine...