Parcă aș prinde un fulg de nea între degete
în august
Au gust buzele mele?
Tu miroși a noiembrie-decembrie

Împing nămeți de nămol
între coasta ta și sânii mei
Suntem murdari de amintirile astea dese
ca frunzele toamna căzute la sol
Eu rămân așa la infinit
plus unu
Tu nu ești unu
Eu nu sunt doi

Parcă m-aș duce să vad cum alții îmbrătișează uitarea
Dar eu tresar ca un purice
în iarba deasă
Sunt prea verde și prea tremur
Mă cutremură noiembrie-decembrie iar și iar

Nu mă mai întorc
Promit
Rămân statuie
Rămân floare
Rămân eu