Pe răni de buze-n piele-amor se-aşază
Ne luptă patimile-n trup prin perne
Ţi-e ruptă fecioria, cerul cerne
Pe-afară nea şi în odaie-i oază.

Aduci şoptiri cu miez de baliverne
Acum femeie, spre a naşte trează
Năluci de prunc în brâu te vizitează
Şi îngeri trec, ai clipelor eterne.

În alb vopsiţi ni-s ochii la ferestre
Când dragostea o potolim şi cad
Prin văz în noi zăpezile terestre.

Atunci şi de mistere e răsad
Cântând pe umbre leneşe orchestre
Şi gându-n plai de vise ni-i nomad.