nici măcar cea mai bună versiune cea mai bună închipuire a mea
sculptată direct în munte
nu va putea vorbi.
acum timpul curge înapoi.

nu e nici o surpriză. am spart un pahar și m-am tăiat și atunci am văzut
că pe partea asta a pielii arăt ca mine.
doar pe partea asta.

ce ploaie de cuțite a fost și eu ca un nebun parcă făceam plajă
sub trupul tău incandescent.
făceam dragoste ca un transplant de vieți de vise și de moarte.
ca strugurii care fac soarele să se răcească.

știam amîndoi că vine să ne cînte filarmonica neștiutului
și măruntaiele ca niște filoane de zgură zburau pînă se ating
cu ceea ce n-a mai fost vreodată atins. acolo
unde pui un pahar cu apă pe o planetă fără viață
și faci viață.

am lăsat pe pielea ta ceea ce păsările lasă în aer cînd zboară
și se duc să moară.