Spre disperarea unora și-a altora
Stau să-mi aduc aminte ce voi face azi
Înțelegi tu cum vine asta?
Stau să-mi aduc aminte Viitorul!
Aş începe dintr-o parte
Gândul colorând departe
O imagine cu ţărmul aburit ca un deșert

Să luăm inelul cu chei
Și după cum ne-am înțeles undeva-cândva
Să dăm o raită pe ici, pe colo
După cum ne duce el, Cântecul Inimii
Și cum ne cheamă Lătratul de Câine
Liber la punctul de verde-crud al veseliei cu pălărie
Toate, întru bucurie, să fie!

Pescăruşii de pe casele vecine încep să ţipe a trezire
E destul un deget ridicat...ca să se facă Tăcere...
Tăcerea aceasta, plină de gâduri, se povestește

Orice vieţuitor este un trecător
Cerbul e trecător, stejarul e trecător
Măslinul sălbatic sau roditor tot trecător este
Chiar dacă trăieşte două mii de ani
Nici măcar pământul nu este veşnic
Tot ce are un început
Are şi sfârşit…

Cortina scenei cu peronaje
Se ridică acum ca atunci când
Pe șevalet pânza ta aștepta
Paleta culorilor vii…

Era ceva ce nu mi-am amintit/ Și totuși amintirea a venit/
Mirare mare că s-a întâmplat/ Sigur că Da… Da, a venit…

E joi, iar eu citesc textul de Miercuri
Pentru că, întârziind în Ieri
Trăiesc iluzia că- l fac să aștepte pe Mâine,
Gustând astfel momentul Stelelor Căzătoare în Mare

Iată-ne-n povești de-o seară
Prelungite-n iar și iară
Cu un Porumbel și-o Cioară
Prietenii Poetului de la Pescărie

Astăzi pentru-ntâia oară
Ca într-o doară
Clipele lungi s-au apropiat de Cioară
Ca o Poetă-n temă cu cele de la Pescărie
Cioara povestea despre Marți, Miercuri și Joi

Odată cu pescărușii voiajori, aducători de scrisori
Tăcerea are timp să poposească lângă plopii fără soț
Înconjurați de macii răsăritului…

Fetiţa-Veveriţa cu Crenguţa de alun
Care cântă şi descântă până când se întâmplă Acum
Cu puterile magice ale Umbrelei
De la Şandramela cu Pasarela de la Pescărie
Se întâmplă Minunea cu Radicalul și Calul…

Ingerii s-au ascuns între aripile fluturilor și veghează.
Cântecul de la capătul Digului,
Mătăniile și Jocul de-a vacanța, la Constanța,
fac împreună Triunghiul Sacru al Cântecului,
inspirat de melodia care începe -n secunda 52
https://www.youtube.com/watch?v=ov6rfdD8F6Q

Fericirea-i ceea ce rodeşte cu Dragoste.
Dacă vrei să ajungi la capătul drumului,
Nu schimba acel drum.

Pe scaunul albastru al culegătorului de scoici,
La Pescărie, găsim scoicile culese de el
Și de ucenicele de la Apple, pentru noi.

Ponna latră atrăgându-ne atenția că
Cineva este în spatele scării...

George Pașa: Se-așterne roua pașnic prin livezi
când tu spre mine parcă-ncet cutezi,
cu-a ta eșarfă fluturată-n vânt,
parcă n-aștepți niciun cuvânt...
Iar pomii din grădină înfloriți
sunt pregătiți s-ascundă doi iubiți,
să îi îmbete cu mireasma lor
în clipa sfântă de amor.
În ochii mei cei sinilii,
un dor trezește culori vii,
o liniște făr’ de regret
într-o simțire de poet.
Petalele s-or risipi,
dar steaua ta va tot sclipi
pe cerul gândului senin,
făr’ de regret, făr’ de suspin…

Constanța, Joi, 8 Februarie, 2024