la prima vedere
totul pare foarte clar:
ne luptam cu morile de vânt
suntem sancționați dacă ne apărăm,
zilele trec la fel,
în fiecare zi doi , trei soldați mor în Gaza,
vreo trei generații sunt sacrificate
pentru ca Bibi să stea pe tron-

pe de altă parte
ostaticii noștri mai sunt în viață
vreo doi au fost ieri eliberați de soldații israelieni
dar cu ce sacrificii, doi bătrâni argentinieni...
să plângi sau să râzi?

pe lângă toate se întorc mulți soldați atacați de viruși mortali,
mă întreb de ce teroriștii au strâns saci cu bani în tuneluri dolari, șekeli...armament ultrasofisticat
trimis deodată spre Tel Aviv
și acum cer ajutoare umanitare pe care le vând...pentru
poporul său musulman refugiat?

răstălmăcesc fiecare lucru:
e necesar să înțelegeți că totul e putred
nu ca-n Danemarca!