Un nor vine
Și până să apară altul
Ca să formeze o propoziție
Celălalt s-a dus spre apus
Iar atunci când vine ploaia
Vorbește ea în locul meu
Și eu mă ascult pe mine
Ca și cum aș cugeta
Iar dacă și fulgeră și tună
Atunci văd măreția
lui Dumnezeu
Și mă grăbesc
să mă smeresc
Deoarece asta îi place Lui
Să înțelegem supranaturalul
Și ne iartă păcatele
Nouă rugătorilor
Curând să renunțăm la ele
Să avem iubire suficientă
Ca să nu mai facem altele
Față de toți semenii noștri
Și atunci vorbesc ei
Vorbim și noi
Acesta este începutul
Să înțelegem că El este supranaturalul