Biserică-i grădina, spre-nchinare
Rubinu-n sferă-mi cumpără o rugă
În ochi mi-e teatru-n joc pe flori să fugă
Laleaua zvon de frumuseţe are.

Că s-a băgat la Dumnezeu ca slugă
Pe la ospeţe-n arte culinare,
Şoptesc un vers sub stelei lumânare
Şi mă zeific umbra de îndrugă.

Mă venerez văzând tulipa-n taine
Şi trece-un înger, demoni nu-s deloc
Adun miresme nările să-mi caine.

Precum omăt zidit-am în cojoc
Sădesc parfum în ale mele haine
O prăjitură de tăcere coc.