Ofrandă de parfum pe-altar de floare
Dansează-n aer, teatru de tăcere
Pierdut e soare-n răni aurifere
Şi luna-n umbre tremură şi doare.

Din stelele ce-s faguri reci de miere
Albina nopţii cade lucitoare
De prin lalea-nvăţând că nu se moare
În clipa asta care nu mai piere.

Prin ochi tulipa intră în odaie
Să o alini din zări femeie vii
Cuţitul limbii tale-n mine taie.

Pe-ai gândului de veghe bidivii
Alerg spre focul de amor de paie
De prin corola ta cuvânt să-mi fii.