Ne-am adunat astăzi cu toții, cei care mai ne ocrotim între noi cu acele mantre
”Doamne, ajută!”, sau ”Făcă-se voia Ta!”
Ți-am aprins o lumănare, nu exact cea mai ieftină
Dar am cumpărat-o cu bani peșini
De la biserica din colț
O știi
Cea cu turle lungi și albe
Știm că Te-a luat ostatic știința
Și Te chinuie în laboratoarele ei cum nu s-au mai văzut
Dar nu e despre asta
Nu e deloc despre asta
E despre suferințele noastre
Despre noi, acești orbi ai vremurilor moderne,
Care nu Te acceptăm în casele noastre
Dar nici nu vrem să lăsăm totul la voia întâmplării
Sau la voia celor patru semne cardianale ale crucii
Așa că îți aducem să bei pe furiș apă în caserole ieftine
Și Te întrebăm nerăbdători printre înghițituri
O să ne fie și nouă bine, Doamne?
Nu că am aștepta răspunsul Tău, Doamne.
Noi, cei din ziua de astăzi,
Nu mai credem în puterea și milostenia Ta.
Noi avem alte verdicte și alți algoritmi după care dividem timpul
Și nepoții lui
Suntem mai deștepți decât cei care dormeau sub cerul liber
Și vânau cu arcul iepuri și căprioare și jderi și mamuți și toate celelalte animale sălbatice
Am mai urcat câteva trepte spre stelele care strălucesc în noapte
Și ne-am hotărât că nu ne mai reprezinți deloc
Am făcut câțiva pași fără ajutorul Tău și efectiv nu mai contezi decât atunci
Când noaptea devine atât de neagră
Încât nu se poate descrie în cuvinte sau formule
Și ne întoarcem la baza lucrurilor
Cădem în genunchi 8 miliarde de oameni și cerem lucruri
Cerem, cerem, cerem
8 miliarde de cereri zi de zi și noapte de noapte
Și oamenii de știință ne spun să nu mai avem pretenții la nimic
Ei au toate cheile
Toate formulele și toate adevărurile
Care, așa cum fizica cuantică ne spune,
Nu au nicio noimă, nicio legătură cu noi, cu umanitatea
Și atunci ne întrebăm
De ce, Doamne?
Adevărul se confundă cu orice, mai puțin cu tine
Ne ne mai confunda, Doamne,
Ia-ne așa cum suntem, săraci cu duhul și infatuați
Nu mai poți trimite nimic în ajutor,
Nici măcar pe Fiul Tău
Căci sunt pe vârful acela unde orice și oricine
Nu mai...