La Rusu pub e-o bombă în stație la 34
ca-ntr-un garaj săpat la parterul blocului
de garsoniere în care așteaptă moartea
pensionarii singuri de pe vremea lui Ceaușescu
băutură ieftină pentru oameni fără pretenții
de la ei sau de la viață
pariuri, aparate în care dau eșuații fără speranță
așteptând să iasă din lumea asta pe-o ușa mai capitonată
beau coniac contrafăcut amestecat cu bere ieftină
cocktail Moltov cu acțiune rapidă
prietenul meu preferă vinul de duzină
paharele clătite-ntr-o doară
se dezinfectează de la alcoolul îndoit
plutește încă aerul de tranziție, între tovarăși și îmbogățiții de carton
aici nu sunt decât cei rămași pe-afară
urcăm în liftul amintirilor și-al filozofiilor gratuite
care ne scoate în stratosferă uitând de rate la bănci și facturi
vine unul și-mi vinde un portofel pe care scrie ‘’Schneider’’
îi dau zece lei, cât o sută de coniac
n-apuc să-mi termin berea și ăla a și pierdut banii la aparate
nu există supărare, chinuri sau regrete
ca la cimitir, unde nu există nici durere și nici suferință
altul se bagă-n vorbă cu noi la masă
lipindu-se fără invitație de povestea noastră
prietenul meu sare la bătaie dar îl calmează ospătarii
apoi de la o masă vecină ne interpelează niște profesori de cursă lungă
vorbim despre Holocaust, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Ahoe, Pucă și Pâcă
știu că niciodată-ntr-un restaurant de lux nu voi găsi pe vreunul
să știe cine sunt ăștia
e și normal, erau niște poeți de cârciumi lungi și triste
care-au scris și niște versuri,
ce-au rămas
să le citim noi, cei ce suntem azi pe locurile lor
omul gospodar își face casă, mașină, cont în bancă
n-are timp de prostii
se enervează un pletos slinos care e paznic de noapte
plânge nervos zicându-i unui sfrijit
că a avut o viață plină, grea, aventuroasă
l-a dat nevastă-sa afară din casă și-a dormit în mașină
acum nici mașină nu mai are, dar măcar l-a primit femeia
un șofer de dubă pierde 100 de lei la jocuri
comandă o bere de parcă-ar fi câștigat
nu-i vorbă că și atunci când a câștigat
tot la aparate a pierdut banii
exact cum și-a pierdut și drumul chiar dacă e șofer
mâncăm pizza casei, făcută cu blat subțire, chestie italiană de lux aici
Rusu vine la masă și ne oferă din partea lui o palincă de contrabandă
eu beau, prietenul meu nu
zice că e alcool etilic sau metilic, nimeni nu știe
în lumea asta în care plutim
tata și mama sunt tineri și noi suntem copii
abia ne-am mutat în blocul nou construit
primit de la serviciu cu repartiție
vecinii sunt veseli și agitați cu mutarea
se face noapte adâncă, rămânem ultimii clienți
plătim nota și-un bacșiș de mulțumire, ca pe-un bilet de călătorie
iau un Uber și plonjez iarăși în cotidian
unde mama și tata nu mai sunt iar vecinii
au murit demult.