teluric tată, isc de bărbăţie
îţi spargi talaz de stânci în vocea gravă
dar cu blândeţe dai la cai otavă
ci pumnul meu se strânge-n palmă ţie.

de plug de timp ai brazdă-n chip grozavă
dar când zâmbeşti de haz mi-e-mpărăţie
m-ai învăţat să beau din vorba vie
pe căi de ierni, pe-afară de e lavă.

cuvântul de la tine-l am în foaie
chemând femeia-n ritul de mascul
de îngerul sub frunză se-nvăpaie.

la Dumnezeu al nostru sânge du-l
şi fă-mi din os de tine stea-n odaie
să-ţi fiu din arma vieţii un recul.