Se-aud din stele muzici de lumină
Sub ziduri umbra ca la bal dansează
Eu mor puţin spre-a învia în frază
Cuvântul testament să îmi devină.

Îmi e a taină-n racla ce e trează
Şi au pierit şi rozele-n grădină
Îmi e totuna slova de-mi suspină
Ori dacă tace-n cântecul de rază.

Citeşte-mi versul ca pe cel din urmă,
Precum nu aÅŸ mai spune-n foaie pe-alt
Că muzele-mi zadarul rece scurmă.

Şi nu mai ştiu să cad în cer înalt
Cu gândul păstorind de haos turmă,
Lipit îmi este zborul de asfalt.