Enigmele, o, Doamne, ce-ntrebare
Țâșnește-n fald de noapte, austerul
Și-i raza-n ape împletind misterul
În liniști reci de lună-n căi barbare.

E plin de zeama stelelor tot cerul,
Nevinovată-i pasărea să zboare,
Pe geam s-a întețit de ger o floare,
Pe nas tot cântă nunți de teamă clerul.

Ca la o moarte-n doi ne e cunună
În sfera veșniciei îmbrăcați
Nocturn mirarea către zori s-o spună.

Eram de cruci de-amoruri în noi frați
Dar adevăr îngăduind minciună
E-n anii de lumină descifrați.