Cântecul de lebădă al generației
Noastre sună ca o gâtuire.
Laringele se cutremură de revelații.
Spuma mării... spuma mării...
Clinchet de cupe, artificii&artificii;
Noi mai albi cu probleme meschine.
Nimic de spus, nimic de scris.
Spuma mării... spuma mării...
Visul are aripi de înger.
Cerul are chip de zeu somnoros.
Grabă, grabă, grabă, fault,
Cam așa sună lumea noastră
De aici din lacrima negrei lebede.
Pe mal e bine, apa strălucește
În noi de dor, eu nu are cum
Să explice ce nu a fost făcut
Bine în umbra zilelor și zeilor.
Cum se repetă oboseala umanității?
Ziua în care a stat să se odihnească
Spuma mării... spuma mării...
Plaja iarna și vântul clipei