Iubito

Iubito, primăvara fără tine
Mă arde ca un șiș înfipt în stomac,
Mai negre-s nopțile și tot îmi vine
Să urlu în surdină, dar am să tac…

Iubito, primăvara fără tine
Ca flacăra-n incendiu mă doboară,
Mă mistuie un dor, dar mi-e rușine,
Deși am să ți-o spun, a câta oară?

Iubito, primăvara fără tine
Va trece ca o pasăre în zbor,
Mai albe-s nopțile și tot îmi vine
În fiecare clipă ca să mor!