toată lumea scrie, mare filozofie,
pentru ca este greu să trăiești, e mai lesne să scrii
pui stiloul frumos la ureche abia atunci când viața clocotește în tine
când te rostogolești de iubire
de înfloresc merii, iar tu decojesti unul câte unul, cuvintele
le asezi miez pe vocalele lungi
iar clipa se rujează fix unde țopăie inima ta
se face frumoasă ca o duminică
tu zâmbești fredonând numele ei din mătase Tussah,
numele lui de un negru tăciune
ca și când universul ar fi o poveste
chiar despre liniștea ta
și în sângele nou
ai zări o crăiță.