Am închis fereastra și
De pe pervaz am alungat pisica,
Pentru că, în noapte, sunetul ploii
Nu-l poate asculta printre stropi
Cum nici strigătul fulgerelor
Ce îi străpung în piept.

ÃŽn inima ei unde inima mea
Abia aștepta să se lase umplută
De strigătul cerului care străfulgeră
Golul de care sunt cuprins,
Împrăștiind tăceri nopții
Ce, ca o frunză uscată,
Pentru ultima dată
Sie-și plutește...

Din fereastra ei îmi alung pisica
Și închid giurgiuvelele unde
Ploaia continua a lovi
Cu lumină din stele.

Noaptea, cum un lac, frământată
De valuri ca dintr-un fel de perdele
Ondulate după ferestre rămâne deschisă.

Eu, închid fereastra și alung
De pe giurgiuvele felina.

Asemenea ploii străfulgerând,
Ritmic lovind, mă risipesc în stropi
Unde, ca o inimă, totul carnea-mi inundă
Gonirea din cadrul ferestrei
Revărsată peste felină.