Din moarte te vei naște-n veșnicie
Și mântuit, la Dumnezeu acasă
Să nu te temi de blândă-aceea Coasă
La Domnul a făcut ucenicie.

Că nu am haz ce-ți zic nu mă apasă,
Vei râde tu când nu-ți va fi să fie
Această viață plină de prostie
Ce-i neintrând nici cer în marea joasă.

Și drum de stele n-ai, ci numai zodii
Ce-s smulse-n trai din recile minciuni
Ca în povestea cu regina-n rodii.

Tu știi să plângi, doar lacrimă aduni
Cuvântul Mare îți grăiește-n dodii
Dar vei pătrunde-n dans în dulci genuni.