de când a venit eclipsa,
toate s-au făcut
negre și mate
din aer iese întuneric
calul cu aripile carbonizate în formă
de cruce zboară într-o tăcere prea mare
pentru cer
împăratul topit în cenușă
cu ultimele fărâme de pâine pe buze
zgârie fără folos un cer de smog
iar el vomită cerneală direct în focul
răscolit de vulcan și se chinuie
să respire, dar aerul s-a răsturnat
de la ecoul de liniști
negre și mate
nici nu mă aude cum strig din turn
Prâslea! Prâslea! la mine sunt
merele de aur