Cristalinul apei luceste
smarcuri, smarcuri cu algele se-amesteca
meleu, lumina rosie demonica
se prelinge susurand pe pietre
crepuscul, limbi de foc
matase neagra, fir subtire
inchegate toate intr-un loc
o semiluna straluceste

in unda luminoasa
aluneca vibrant
o silueta diafana, un sambure de apa
iar aurul sau luceste, lumina soarelui-l-imbaie
creand peste udeala sa
din fir de matase luminoase straie
iar zvarluga se avanta, printre pietre el alearga
mangaind cu coada sa, pe frumoasele naiade…

insa iat-o poienita, verde, alge, feerie
cum imbie
se apropie cu jind, sa se bucure de boare
si priveste fascinat
cum luceste intunecat
acul de argint adie
pe taramul inecat…

se apropie atras
firul nevazut il trage
si gustand din fierul negru
isi scuipa viata si ca leul rage!