am vânturat cenușa marilor regrete,
mi-e de ajuns lumina ca o consolare,
pe cerul speranței mai zboară egrete,
valul amintirilor m-ademenește-n mare.

timpul toarce firul melancoliei mele,
cu cântec de raze și freamăt șoptit,
icoana iubirii angrenează stele,
între pasiuni împliniri am găsit.

străină de-ntuneric lunii mă confensez,
știe să lecuiască frica mea de abis,
e noapte nu dorm cu vântul dansez
pe muntele romantic din paradis.

pe pajiști stelare visuri păstoresc,
cu roua luminii setea îmi potolesc.