port rochia din tafta
în care am făcut dragoste
până la înălțarea soarelui
când umbre gri se-arătau pe străduțe,
niște musafiri nepoftiți
doi vâslași și o luntre tăcută
pe Dunărea lină

am simțit că mă chemi
că mă aștepți în fața pașilor mici
ca un altar alb, un câmp infinit
de bujori
în care ni s-au cununat palmele

e iunie și te iubesc din nou
împărțim cinci caise la doi.