Plângeam o veșnicie cu stiloul,
Pe buze lacrima din ochi în gât
Și verbul de tăcere-mi fuse oul
Ce l-am primit în lacrimă-ntr-atât.

Vedeam tot ce era doar cu ecoul
Să-mi țină în paragini de urât,
Plângeam o veșnicie cu stiloul,
Pe buze lacrima din ochi în gât.

Sărutu-mi întregea în tot tabloul
Fiind în sânge liniștii pârât
O iarnă-n vipie îmi întărât,
Pe când priveam pe mări tăcut hubloul
Plângeam o veșnicie cu stiloul.