DALIILE: TIPURI ŞI SIMBOLURI (Dahlia × hortensis; Dahlia spp.)
(ÃŽN MEMORIA MAMEI MELE, ELISAVETA, CARE A IUBIT MULT DALIILE)

În vers acuma vă spun vouă:
Sunt specii patruzeci şi nouă,
Hibrizi sunt cam ÅŸaizeci de mii,
Iar florile-s minunăţii.

Dar ceea ce numim noi "floare",
De fapt, botanic, e-o eroare;
E-o floare doar în aparenţă,
În fapt e o inflorescenţă.

Noi despre dalii, mult stimate,
Azi ştim că au "flori" variate,
Ca tip de "floare" şi mărime,
Dar ÅŸi culoare, ÅŸi grosime.

Grupate după tip de "floare",
Sunt paiÅŸpe grupuri populare,
Cu nume foarte sugetive
Åži toate foarte expresive.

ÃŽn primul, "florile"-au petale
Pe-un singur rând, plate, egale,
Ce înconjoară-un disc central,
De-un galben excepţional.

În altu-s "flori" ca de-anemonă,
Frumoase ca o primadonă;
Un grup le are gulerate,
În altu-s ca de nufăr, toate.

E-un grup cu "flori" decorative,
Ce între dalii-s nişte "dive";
E-un grup cu dalii sferice,
"Flori" duble ÅŸi feerice.

E-un grup cu "flori" ca un pompon,
Miniaturi, ca un balon,
Ce au petale involute
Şi frumuseţi nemaivăzute.

În două grupuri-s dalii cactus,
Minuni aÅŸa cum este sanctus,
Petale-nguste,-aspect ţepos,
Dar care e spectaculos.

Sunt două grupuri eteree,
Cu "flori" ca niÅŸte orhidee,
Åži-un grup cu dalii franjurate:
Petalele sunt despicate.

A mai creat florticultorul
Åži-un grup cu "flori" precum bujorul;
ÃŽn centru e-un disc auriu,
Mult prea frumos ca să-l descriu.

Sunt dalii ce au "flori" gigant,
Cam cât e capul de savant,
Cât farfuria de friptură,
Sau cât vreo trei de prăjitură.

La pol opus sunt "microflori",
Cam cât ai mei doi ochişori,
Cam cât lăţimea la dolari,
Lentila de la ochelari.

Au daliile minunate
Simbóluri de poeţi cântate,
Pe care-i bine să le ştim
Când noi vrem să le dăruim.

Sunt un simból al cuviinţei,
Respectului, recunoştinţei,
Întâi faţă de-ai tăi părinţi,
Bunici, profesori, diriginţi.

Sunt un simból al eleganţei,
În dragoste-s cel al constanţei;
Sunt şi simból al demnităţii,
Şi al adaptabilităţii.

Când dalii daţi la nunţi în dar,
Alegeţi albul pur şi clar,
Căci e simbólul purităţii,
Al inocenţei, castităţii.

Când daţi la o aniversare,
E roÅŸul cea mai cea culoare:
Căci ea stârneşte bucuria
Şi încântarea, veselia.

Tot roÅŸul merge de minune
Ca să exprimi o pasiune,
O mare dragoste, iubire,
Dar şi nespusă fericire.

Roz e-o culoare feminină,
Romantică şi foarte fină,
Asociată cu tandreţea,
Cu farmecul şi politețea.

Iar purpuriul maiestăţii
E simbolul regalităţii.
Culoarea galbenă-i solară
Şi merge drept la inimioară.

(GEORGE BUDOI, Elogii florilor, 04.07.2025; Poezie.ro).