închide ochii
e toamnă afară câteva frunze de timp înțeapă
orizontul tău destrămat încă de anul trecut
hârciogul s-a făcut inel în jurul
gâtului tău

închide ochii
nu mai sunt păsări călătoare
nicăieri au plecat toate pe un tărâm
mai galben de moarte mai galben de toamnă
de pustiu

scaieții strugurii și măceșele s-au uscat până la iască
până la os
tu ce crezi că scapi?

închide ochii
nimeni nu-ți mai suflă-n ceafă doar vântul și
nimeni
e iarnă afară sau primăvară dar ce mai contează în fața
morții vii
și-a celor mai tăcute animale a celor mai
goale plante a celor mai absente
femei

vara nu mai coace nimic nici mama ta nu mai există
anotimpuri
cade ceața peste o tăcere cojită
nici măcar nu ți-e frig nu ți-e foame
nici somn
nu ți-e nimic

închide ochii
atât
altceva nu se mai poate face