Freya
melancolia aleargă
despletită aleargă
prin iarba tăcerilor noastre
îi cuprind gleznele răscoapte
gleznele amărui
cu ultima suflare
obsedată de tine
cu ultimul atom
asfixiat de privirea ta goală
dar vezi tu
s-a lăsat ceața
peste scrâșnetul acestei iubiri
s-a lăsat ceața
Freya
melancolia aleargă
despletită aleargă
nu-i pasă că
cel care am fost în vara aceea
cel care aș fi putut să fiu în toamnele ce urmau
a murit
executat
într-o dimineață cu parfum de femeie
surâsul tău îndoliat
a fost
glonțul final

2.01.2015, revizuită 28.02.2021