vântul adie cald, plăcut, înmiresmat
de trandafirii care își scutură parfumul,
simțuri activate produc senzații dulci, inedite,
visuri de iubire ies din anonimat,
cu policrome irizații.

ne înfășurăm cu visuri, cu speranțe clare,
împletindu-ne destinul cu infinitul,
precum stelele sub ceruri rare, siderale,
învățăm să ținem departe sfârșitul.

iubim lumina care trezește cuvintele,
care fac consoanele și vocalele să vibreze,
precum corzile de chitară la un cântec de jazz,
când se umple de ecouri zenitul.

peste tot este un spațiu domestic, prietenos,
ne umple sufletele cu amintiri frumoase,
ne face să plămădim cu toată puterea iubiri,
înflăcărate, lichide, spumoase.

acum când timpul meu cântă și în visul meu teafăr,
mă simt prințesa nopții îndrăgostită de Luceafăr.