dau tăcerea la o
parte ca pe o perdea
prinzi cuvintele
direct în inimă
le aduni în tine
frunze mă izbesc în
tâmplă
soarele mă lovește cu
bucăți de lumină
fâșii de gânduri
visez marea ca pe o
nesfârșită întindere
mototolită de valuri
corăbii cu amintiri
țărmul iubirii
noi alergând
pescărușii ciugulind
firmiturile vieții.