Îți scriu, iubito, anonime, mi-e plină trompa cu venin,
Când ai plecat, ai spart vesela. Și-un bec. Azi beau cu lampa stinsă,
Dar o să sforăi tu-ntr-o seară la mă-ta-n pat. Io o să vin
Ca un flămând să-nhaț slănina ce stă-n cămară, neatinsă.

Îți scriu, iubito, anonime, mi-e inima pe veci surpată,
Duzini de pixuri rup deodată, în plin sevraj, ca un berbec,
Un gând-călău mă sfătuiește să-ți sparg parbrizul cu o piatră,
Să-mi fac un selfie c-o șaormă. Când o s-o vezi, să-nghiți în sec.

Îți scriu, iubito, anonime. Sub mine-un martalog se plânge
Că-i curge-o niagară-n baie, trăgându-și mucii c-un suspin.
N-am bani și mi-au tăiat curentul. O să donez un kil de sânge,
Și pân’ te-ntorci, mi-o râde-n brațe canistra asta cu pelin...

5.09.2004, revizuită 10.12.2020

Poezia parodiată
Îți scriu, iubito, o scrisoare
de Ioan Grosaru

Îți scriu, iubito, o scrisoare, cu sânge-albastru și venin,
De mă citești, să spargi oglinda din foaia palidă și stinsă.
Când dormi în floarea părăsită din colțul inimii – am să vin,
Ca un străin flămând de cântec și umbră-abia de ploaie-atinsă.

Îți scriu, iubito, o scrisoare din depărtarea mea surpată,
Și-am rupt stiloul în cerneală când am rostit cu buze reci
Cuvântul demn de-ncătușare în lanțuri de nisip și piatră,
Când regăsindu-te în mine, te-am încuiat, să nu mai pleci.

Îți scriu, iubito, o scrisoare, din tâmpla unui nor ce plânge,
Prin ploaia răzvrătită, rece, ce curge-n valuri de suspin,
Și îți mai scriu din luna stinsă în propriul must uscat, de sânge,
Și când ai să-nțelegi iubirea ce ți-am distrus-o, am să vin.