ce nu e făcut cu ardoare se pierde ca o muscă de vin
în vin, dar se crede lebădă. cînd treci pragul unei crîșme
îți pui cravata în cui, și – ca o mașină de adunat și scăzut oameni
te așezi cu fața înspre intrare. despre ieșire nu te gîndești încă
e prea devreme. dar ia în calcul că speluncile de la drum au geamuri.

locurile făcute pentru pierzanie au nume sonore și oameni dedicați.
la pierderea demnității bei în altfel decît la cățeaua leșinată.
la șarpele roșu nu e ca la trei păduchi, iar flora și fauna diferă
de la local la local. și mai e ceva important, cînd bei, nu ai nevoie
de un motiv, sunt atîtea lucruri pentru care se poate bea pe lumea asta

încît tu poți să bei fără niciun motiv. ai să observi, cînd se încinge treaba
că lumea a uitat de fapt de ce bea. doar bea și le place asta. ai să mai observi
că unii vorbesc mult cînd beau, spun ce mari au fost cîndva și, de la masă
la masă, unii sunt mai deștepți decît alții. poți să îți spui de trei ori că ai intrat
și că vrei să observi. nu e așa, ai intrat în crîșmă, ai comandat, ai venit să bei.

băutul la bodegă nu e niciodată un act solitar. inevitabil fie te invită unii
la masa lor, fie cineva se așază la tine la masă. nu e niciodată ca la fast-food,
lumea își mănîncă puiuțul și pleacă. la crîșma de băut e despre băut și vorbe.
totul se rezumă la de ce bei, deși nimeni nu mai știe clar de ce. unul e cu nevasta
problemele de acasă, altul cu banii, altul cu recunoașterea, altul o moștenire

sunt atîtea tipuri de nefericiri că se poate spune că băutul e de la iubire
mai precis lipsa ei: dumnezeu nu ne iubește, dragoste nu este, dar bem și ne iubim
ca frații, ni se îngăduie și nouă puțină dragoste, îl strecurăm pe dumnezeu
prin pahare și prin buclele de fum care roiesc spre tavan ca niște dansatoare goale
închipuite, se pupă obraji, se înroșesc obraji de la palme și pumni

aici e realitatea unei distrugeri. spre dimineață, cînd te sprijineai în perete
să nimerești fîntîna lui duchamp, nu mai era clar ce voiai să omori în tine,
ce voiai să dărîmi, ai vrut să cobori într-o amintire ca într-o cameră mortuară
și ai nimerit undeva unde durerea ta e luată de vîltoarea altora, la fel de mari
la fel de importante, nu se rezolvă nici la crîșmă nici la psiholog

dacă iubești, iubește, la un moment dat se va termina.
dacă bei, va fi la fel, bea, ai grijă, la un moment dat se va termina.
nu, nu te gîndi la ochii mieroși, plini de candoare ai barmaniței
privirea ei cînd îți toarnă în pahar nu e făcătoare de bine. e desfăcătoare.
cum ți-am spus, ai intrat ca să bei, să fii sedus. nu vei impresiona pe nimeni

cu tristețea ta, orice va începe, se va termina. ia și bea.