Irisul tău verde e doar un sfincter ce spune
luminii pe unde s-o ia, ce să atingă, cât să străbată
în profunzime. Dacă s-ar învârti pe un platan, cu
cât ai lăsa capătul zilei să-l dilate cu penumbrele-i
piezoelectrice, cu atât mai puține aș auzi despre
cine ești când mă privești, iar dacă atunci ai trage
brusc din țigara de foi, jăratecul ar lumina ca-n
soba din Humulești povestea noastră, captivă pe
dinăuntrul tău, ca într-un vinil redescoperit.