Ma dezbrac incet,
Incercand sa nu deranjez
Linistea atat de ordonata
A porilor ascunsi, timizi.

Imi las parul sa alunece in voie.
Era mai lung inainte.Imi place acum.
Continui sa indepartez piesa cu piesa,
Toata imbracamintea ce ma stanjeneste.
Dac-ar fi asa, as indeparta si pielea.
Doar ea mai ramane martora mea,
Singura ce ma poate denunta.
Ma cunoastea de cand m-am nascut,
Le-ar putea spune tuturor ce-ascund.
Semnele de pe spate se hlizesc la mine,
Facandu-mi in ciuda.
De bucuria privilegiului ei,
Pielea mea a primit oarecare relief.
Ma privesc in oglinda.
Incerc sa-mi zaresc interiorul
Insa ma stanjeneste o fiinta nesuferita,
Vis-a-vis de mine,
Care-mi urmareste fiecare miscare.
Am indepartat si ultimele granite.
Nu mai sunt acum decat trup si suflet.
Sau am fost,
Inainte sa realizez asta.
Pielea-mi rade de mine:
S-a incretit toata de ras,
Frigul e doar un pretext.
Incerc sa-mi indepartez parul,
Ochii, gura, picioarele,
Nasul, obrajii, urechile, bratele,
Bustul... Totul... (asa cum facea Descartes).
Nu!... Imi lipseste imaginatia acestuia.
Fara ochi, nu ma mai vad deloc
Si mi-e dor de mine.
Ma strig alarmata!
E timpul sa fac dus!
Iar sunt in intarziere....