nu mai știu dacă ne naștem o dată
să ducem arborele mai departe fără alte rădăcini
ori fără pământul tălpilor
ne naștem să urmăm o lege sau alta


naștem fii și fiice ori cioplim în lemn în piatră în bronz un copil
de cele mai multe ori scriem
așa am învățat prin primii ani de viață
scrierea asta pe care o lăsăm moștenire
uneori povară
alteori zbor


nu mai știu azi de ce ne naștem
poate doar să vedem ochiul providenței sau dacă e liber arbitrul
am încheiat și această noapte făcând salturi în gol
dinspre pământ spre paradis
și nu am nimerit decât o singură paralelă a universului


oglinda aceea arăta o colecție de închipuiri


nici nu mai știu de ce ne naștem
nu are vântul rostul risipirii
el poartă semințele pe alte pământuri
niciodată nu știm în ce an am făcut piruetă
să ne mai naștem o dată



aici am iubit aici am mâncat am respirat o iubire de mamă
apoi am plecat simplu
o altă piruetă când aveam altă întrupare
ori așa visez în zorii nesfârșitelor nopți