oglinzi impermeabile
pe luciul apei ce-mi scrie inima,
gând secerat,
curbele spațiului tău se oglindesc în ele
unele umbre-n sidef altele din costreie
își ard timpul pe ritmul intors între noi
ca o cădere de orologii peste secundă

acum culeg inima din nuferii tăi
ultima rană o acopăr cu visul despre salcia
ce lăcrimează amintiri ca o fată frumoasă
plângând pe coperțile pasiunii,
îți scriu nordul cu litera ce nu știe
să se lege in cuvinte deșarte
ci doar desparte punțile dintre noi
de dorul strivit într-o flacără lină

aprind flacăra privirii tale
cu amnarul poeziei scuturată toamna
dintr-un sâmbure de nuc,
cocorii amintirilor se duc
plutire din mistralul ce ne bate porțile
cu rime de mătase

te privesc așa cum face
pruncul însetat de mângâiere
aproape gol, cu frunzele căzute
mă topesc pe genunchii tăi, sub stele
acolo unde-mi plânge ruga de-amândoi
cu literele mute
si felinarul împletit din ploi