Drumurile Noastre

Vezi,drumurile noastre ,atat de cunoscute
De pasii nostrii repezi sau melancolici , tristi
Cand drepte inspre tinta , cand tainic serpuite
S-au despartit acuma. Si-asemeni unor CHISTI
Urcam spre-o rastignire a viselor murite.


Ce simplu a fost totul! Am luat-o inspre dreapta
Cu capul sus mergand sa-l racoreasca vantul
Tu ai mai stat o clipa pasind apoi pe trepta
Ce departa o lume de alta unde gandul
E singurul stapan.Si apoi s-anchis poarta.



O foarfeca , destinul a rupt poteca-n doua
Nu-n lat ci-n lungul ei ea a croit incet
Suvitele de drum s-au departat
Puteam sa le unim, dar nu era perfect
Arata-o cusatura pe-o panza ce-a fost noua.


Si dus apoi departe pe drumurile noastre
Atat de sinuoase ,aproape labirinte
La colturile multe ne-a revenit in minte
Imaginea fugara, un vis trait fierbinte
A unui drum comun , acum pierdut de noi.


akbar