Aș vrea să te cuprind în vorbe,
Să îți încui voința de-a pleca,
Ca să nu mai rămân singur în seară.

Mi-aș îngheța pupila
Ca-n ochi să nu rămână
Decât figura ta și mâna mea.

Și te-aș minți că m-aș încumeta
S-aduc mănușa ta
Dintre mulți lei și șerpi.

Dar mă mistuie încet
Un dor nespus de dor
Ce scade-n zi și crește-n noapte.

Și voi rămâne-un confident
Al tuturor ce pot cânta
Și gheața și mănușa și figura.