a început să ningă dintr-o dată
așa, fără un semn preliminar
nedumerit, îmi fac privirea roată
caut cu ochii ziua-n calendar

să fie Mai când ninge prin cireși ?
nu cred, căci rândunelele-s departe
pe cer sunt nouri doldora și deși
iar pe alee frunzele sunt moarte

pale de vânt mă-ndeamnă să accept
că toamna își preschimbă-nfățișarea
privesc la fulgii ce coboară drept
și se aștern împotmolind cărarea

e dreptul ei natura să prefacă
tablou de miliarde de culori
într-un ocean de-omăt prin el să treacă
un an întreg sfârșit de sărbători