orice călătorie trebuie începută din burta nopții stelele își fac toaleta în șinele de cale ferată
printre umbre prelungi de câini îi strig pe nume nu mă întreba cum de îi știu
botul umed respirându-mi în palmă
nu de voi trebuie să ne ferim noi
de noi trebuie să ne ferim noi
pe bancă mamă își jeluiește bătrânețea gonită din casă de fiu
cât de străvezii suntem cu toate suprapunerile de haine și măști
suntem cerșetori singuratici de iluzii
se adună chipuri voci gesturi zâmbete le prind în album
pun etichete mâzgălite în grabă
păstrez lacrimile celor doi copii suspinând după mama lor
respirăm în același timp
fur din dragostea lor
ne zărim din mers din mașini din trenuri palizi
subțiați
fiecare silabisându-și greoi povestea vieții
ca-ntr-o peliculă deteriorată de prea mult înainte înapoi

cu un deget șterg ochiul de geam
prin el
soarele se naște violet