dincolo de continentele gândite
și adunate într-un sac de orizonturi
dincolo de ce stă și ce cade
se sparg ciocnirile amorfe în speranțe.

dincolo de unghiul drept strivit între degete
și de ușa cerului închisă în albastru
dincolo de acoperișul luminii stinse
se aud bătăi de doruri prinse.

dincolo de rădăcinile ultimelor rugăciuni
și circuitul electric al apei mareelor
dincolo de ce cade când stă și ce stă când se cade
se numără invers zânele în ochii lor.

iar ele nu văd dincolo de orizonturi
de continente, de acoperișuri, de ape
dincolo de ciocniri și sunete de lumină
ci rămân puțin înspre parfumul de maree stalactită.