ai încercat cu potera să-mi prinzi
un înțeles, de ce străin mi-e felul
și te-ai mirat, venind cu zăhărelul,
că-n loc de gudurat a mârâit cățelul
în timp ce spărgătorul de oglinzi
îți dedulcea cu râvnă băiețelul
să gâdile trotilul cu fitilul
prin praful subțiorilor de grinzi
fără ca tu vre-o veste ca să prinzi

ș-acum aud la lume că te plângi
și te întrebi, de unde-o buruiană
ce-ți dă necazul să-l deșerți din cană
ca la chimir mai țanțoș să te strângi
când afumat și tandru preoroc
mă vezi în rama vechiului tablou
îngenunchiat din lipsă de noroc
și fără el cu capul iar la loc
prin remușcări eu te confirm de paznic
iar tu mă ierți cu pupături de foc
și veste dai că vom avea un praznic

dar de va fi ca să revin învins
la curtea ta bogata-n iz de seară
n-aș vrea ca să greșești a doua oară
crezând c-am devenit al tip de ins
tu fără rost, cât e de gras, să-l vinzi
sau prin cuțit barbar să treci vițelul
ce-l știm ursit stabil, deprins cu felul
de-a fi prosper și a-și atinge țelul
în timp ce eu voi rezema de zale
o cârje ca un semn de întrebare