De-oi fi pământul negru și cuminte
Să mă călcați cu sufletele, blând
Am să tresar vreo mână rea văzând
Cum smulge flori sădite pe morminte.

Mă simt și lut din care-a voastre mâini
Vor întocmi pe rând și cu răbdare
Vase străvechi și străchini și ulcioare
În care să păstrați și vin și pâini.

Învăț să fiu pământul de sub casă
S-adun asupra mea povești de viață
Și nu stiu dac-acesta se învață
Ori se câștigă-n goana tumultoasă.